Vrancea, file de istorie. Răscoala de la 1907 pe Valea Milcovului.
Evenimentele de la 1907 nu au ocolit satele de pe Valea Milcovului. Totul pornește în martie 1907. Documentele vorbesc despre un fost șef al jandarmeriei…
Familii de seamă ale Odobeștilor de altădată: familia Pamfil
Una din cele mai ilustre familii care marchează istoria Odobeștilor, între secolele XVII-XX, este familia Pamfil. Deși această familie a dat urbei de pe Milcov…
Vrancea este renumită nu numai pentru podgoriile sale. Este renumită și prin grelel bătălii care s-au dar pe aceste meleaguri în timpul marelui război. De…
Cuprind bazinul mijlociu in inferior al Tisitei ingloband peisagistice deosebite compuse din vai adanci de tip canion, lunci largi, dar si varfuri semete de o spectaculozitate aparte.
Este situata pe cursul superior al raului Milcov, in spatiul localitatii Andreiasul de Jos, ocupand un sector al versanutului nordic al Culmii Titila. Consta in emanatii de gaze naturale, care tasnesc prin crapaturile scoartei terestre si apoi se aprind spontan, formand flacari de 30-50 cm inaltim (observabile de la distanta pe timpul noptii).
Arie protejata ce este situata in zona varfurilor Cenaru (898 m)si Garbova (879 m) rezervatie forestiera ce adaposteste exemplare gigantice de fag, brad si tisa. Exista in aceasta zona monumente ale naturii care inregistreaza pana la 18 m inaltime si varste pana la 200 de ani.
Rezervatie complexa cu unele portiuni ce au aspectul unei cetati medivale in ruina, impresioneaza prin numeroasele cascade , dar si prin bogatia floristica si peisajul deosebit de frumos. Aceasta zona are o valoare stiintifica deosebita orin obsevarea existentei resturilor fosile de nevertebrate din Miocen.
Cascada Putnei este formata pe bordura externa a Muntilor Vrancei, avand in aval , pe malul stang, o veche cascada parasita ca urmare a miscarilor geotectonice, in urma carora Putna si-a schimbat cursul spre dreapta, pe albia actuala (fenomen unic in Romania)
Este renumita pentru multitudinea si diversitatea atractiilor turistice.In aceasta zona binecuvantata poti gasi atat fenomene naturala neobisnuite si spectaculoase, cum ar fi Focul Viu din Andreiasul de Jos sau relieful riniform din Rezervatia Naturala Reghiu- Scruntaru , cat s monumnt istorice unice, cum ar fi Manastirea Mera, singura construita de familia domnitoare a Cantemirilor. In plus , poti intra in contact cu numeroase traditii si obiceiuri populare sau poti vizita vestitele crame din Odobesti.
Pamant Odobestilor este traversat in lung si-n lat de kilometri nsfarsiti de crame si beciuri, zidite din caramida si piatra de rau, cele mai multe in a doua jumatate a scolului al XIX-lea . De la Beciul Rabinovici, plin cu vinuri de colctie , si Beciul Domnesc, ridicat de medelnicerul Asanche Panfil la 1839, pana la Crama familiei Giurescu si Beciurile familiei Bahamat, Odobestiul este orasul cu cele mai multe crame si beciuri din Romania si poate ca din tot sud-estul Europei. Peste douazezi de crame de toate marimil, zece mari beciuri si alte zeci de beciuri de mici dimensiuni tin in pantecele lor mii de vagoane de vin. In sticle la invechit sau in budane de 10 mii de litri,vinurile odobestene se odihnsc intr-un oras unde numarul kilometrilor subteranelor depaseste pe cel al retelei de canalizare.
O constructie fortificata ctitorita la 1685 de catre tatal lui Dimitrie Cantemir , Constantin Cantemir.Catapeteasma manastirii este sculptata in lemn de nuc si se pastreaza in original.
Evenimentele de la 1907 nu au ocolit satele de pe Valea Milcovului. Totul pornește în martie 1907.
Documentele vorbesc despre un fost șef al jandarmeriei locale care agită spritele la Andreiașu. Totul se finalizează cu arderea conacului familiei Orleanu. Mai aproape de Odobești, în Broșteni, câțiva agitatori de dedau la jafuri și incendieri. Acte și fapte de dezordine sunt provocate în mai multe locuri, după cum menționează jurnalul Companiei a 3-a din cadrul Batalionului 7 Vânători, unitate a armatei cantonată la Focșani. Se vorbește de incursiunea la Andreiașu (compania fiind cantonată cu această ocazie la Vulcăneasa) a unui semipluton menit să liniștească lucrurile la proprietatea maiorului Orleanu. De asemenea, soldații operează arestări multiple la Vârteșcoiu și Faroane. De altfel, după păerea militarilor aici se pare că este focarul local al răscoalei.
Conform documentelor, pe raza actualului judeţ Vrancea a existat un singur împuşcat, dar probabil că în realitate au fost mult mai mulţi morţi. Istoricii spun că rapoartele statistice au rămas în biroul personal al regelui Carol I, care cel mai probabil le-a distrus.
Una din cele mai ilustre familii care marchează istoria Odobeștilor, între secolele XVII-XX, este familia Pamfil. Deși această familie a dat urbei de pe Milcov generații întregi de preoți, cel mai notoriu membru al acestei familii este medelnicerul și marele paharnic al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849), pe numele său Asanache Pamfil. Cea mai de seamă lucrare a medelnicerului a fost construirea Beciului Domnesc, pe locul ruinelor unui alt beci străvechi, datând din vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Dar de numele familiei Pamfil se leagă și rectitorirea bisericii Ovidenia, ctitorie a Cantacuzinilor (http://www.agrotara.ro/biserica-ovidenia-din-odobesti-ctitoria-cantacuzinilor/ ).
După „cutremurul cel mare” din anul 1802, preoții Vasile și Nicolae Pamfil au reconstruit cu mari sacrificii Biserica „Ovidenia”. Presbitera Dochiţa (soția preotului Stanciu, muntean de peste Milcov, intrat, prin căsătorie, în familia Pamfil, slujitor la „Ovidenia”), fiica preotului Vasile, și-a vândut toate bunurile personale pentru refacerea lăcașului; în semn de recunoștință parohienii au înmormântat-o în sfântul lăcaș.
Nu uităm să menționăm faptul că Asanache Pamfil făcea parte din epitropia Schitului Valea Neagră, fiind continuatorul înaintașilor săi preoți.
Vrancea este renumită nu numai pentru podgoriile sale. Este renumită și prin grelel bătălii care s-au dar pe aceste meleaguri în timpul marelui război. De alftfel, zona este înțesată de mausolee și monumente dedicate acestei pagini glorioase din istoria noastră. Să mergem în ianuarie 1917…
Frontul cobora din Munţii Oituzului şi ai Vrancei, de-a lungul Milcovului, continuându-se apoi cu Valea Putnei şi Ia sudul Siretului până în regiunea Brăilei, ocupată de duşman la 4 ianuarie 1917. Gruparea forţelor duşmane era următoarea: – în sectorul Oituz – Vrancea opera Grupul Gerock din armata arhiducelui Iosif – în sectorul Odobeşti, împotriva Grupului Văitoianu, opera Grupul Krafft, format din diviziile de alpini germani şi austro-ungari – în sectorul Focşani şi Putna opera Grupul Morgen împotriva aripei drepte a Armatei a IV-a ruse – grupurile Ktihne şi Armata Kosch operau în sectorul Siretului.
La 5 ianuarie 1917, generalul Ruiz von Roxas a atacat frontul Brigăzii a 7-a Mixte Ia Răchitaşu. Fără să reziste, colonelul Sturdza dă ordinul pentru o nouă retragere pe linia Şuşiţei: Câmpuri – Răcoasa – Momâia, abandonând duşmanului o considerabilă porţiune de teren. Această retragere prematură, cu nimic justificată, venea după alte două retrageri executate din ordinul aceluiaşi comandant și a devenit suspectă generalului Averescu, comandantul Armatei a II-a. EI a ordonat oprirea retragerii, care urma să se facă la caz de nevoie, pas cu pas. Odată cu aceasta, Averescu a pus sub observaţie pe colonelul Sturza, cel care, mai târziu, va căpăta o atât de tristă celebritate.
Măgura Odobeştilor, impozantul masiv care-şi înalţă creasta sa crenelată la 1001 m înălţime, dorninând până la mari depărtări întreaga regiune, era cheia poziţiilor româna-ruse. Căderea ei în mâinile duşmanului ar fi dat acestuia posibilitatea să întoarcă ambele flancuri ale frontului româna-rus şi i-ar fi asigurat posesiunea Focşanilor şi a Văii Putnei. Pentru cucerirea Măgurii Odobeştilor, generalul Falkenhayn a trimis Grupul Krafft şi două divizii din Grupul Morgen, care o vor ataca învăluitor. Vârful Măgurii a fost apărată cu deosebită energie de un batalion din Regimentul 4 Argeş, din Divizia a 3-a, comandat de maiorul Bălan: ,,Atacaţi din două părţi de duşmanul superior care are foarte multe mitraliere, soldaţii batalionului luptă cu îndârjire la baionetă, corp la corp cu duşmanul, timp de un ceas şi jumătate, până ce maiorul Bălan, care luptă cot la cot cu soldaţii săi, e rănit şi cade prizonier. Compania e distrusă toată; ea lasă pe teren 170 morţi şi răniţi, împreună cu comandantul ei” Câteva unităţi din Diviziile 12 şi 13 se retrag spre Schitul Tarniţa, unde sunt, din nou, atacate de duşman şi silite să se retragă la Găgeşti, în Valea Putnei. Odată Măgura Odobeştilor în stăpânirea duşmanului, apărarea liniei Milcovului şi Putnei, la est de Măgura, era compromisă. Trupele germano-austro-ungare au atacat frontul Odobeşti-Păţeşti, aflat la joncţiunea trupelor române cu cele ruse. Localităţile Odobeşti şi Păţeşti sunt ocupate de duşman, iar trupele române şi ruse ale sectorului se retrag pe Putna, la Boloteşti şi Jariştea. În aceeaşi zi, Averescu a intenţionat să recucerească Măgura Odobeştilor, dar ruşii au început retragerea pe întregul front înspre linia râului Putna şi generalul Morgen a intrat în Focşani. Alexandru Averescu nota la 25 decembrie 1916: ” Focşanii şi Brăila în mâinile duşmanului. G-lul Ragoza mă înştiinţează că pe linia Putna se va retrage cu toate trupele pe stânga Siretului.
Pentru a scurta frontul prea întins al Armatei a II-a române, aripa dreaptă – Grupul general Grigorescu – a fost şi ea retrasă pe linia: vest Mănăstirea Caşin-Poiana Coada Babei – Dealul Dorului – vest Răcoasa – Vârful Momâia. În regiunea Focşanilor, românii şi ruşii ocupaseră în retragere linia Putnei, mai spre vest, frontul era pe Valea Şuşiţei, pe unde trecea pe la Măgura Odobeştilor în Valea Oituzului. Cea mai mare parte a judeţului a fost ocupată de armatele Puterilor Centrale: 50 de comune din cele 80. Prefectura şi-a mutat sediul la Sascut sub conducerea lui Anton M.Aiaci.
