Portul popular vrancean- tezaur de creatie romaneasca

Portul popular vrancean reprezinta o ornamentaţie discretă, dar care reuşeşte să pună în evidenţă liniile. Broderia aplicată pe diversele piese ale costumului, bărbătesc sau femeiesc, dovedeşte măiestria celor care le lucrau, dar putea fi şi un indicator al statutului social.

Costumul feminin este alcătuit din trei piese principale: cămaşa, catrinţa şi ştergarul. Un element de specificitate este cămaşa cu mâneca răsucită. Găteala capului femeilor avea un dublu scop. Pe de o parte era o necesitate, deoarece se considera ca fiind o mare ruşine pentru femei să le fie văzut capul descoperit de către străini, pe de altă parte felul gătelii indica statutul social şi vârsta femeilor. Doar fetele purtau părul descoperit, împletit în codiţe şi / sau împodobit, ca semn al fecioriei. Ştergarul de cap este una dintre cele mai reprezentative şi tradiţionale piese ale costumului femeiesc vrâncean.

Bărbaţii purtau cămăşi elegante, lungi, cu mâneci largi şi guler înalt, care se încheia cu nasturi negri. Ornamentele erau discrete,dispuse ca puncte de culoare pe guler, pe marginile mânecilor şi la încheieturile părţilor componente. Căciula din blană de miel a fost un accesoriu obligatoriu al portului bărbătesc tradiţional, datorită cutumelor locale. Iţarii fără faţă, element de unicitate a costumului vrâncean, aveau un caracter practic. Ei aveau în general o lungime mai mare, fiind purtaţi încreţiţi pe gambe. În sezonul rece se purtau haine mai groase, sumanul şi sarica, sau cojoace şi pieptare din piele, care erau îmbrăcate atât de femei, cât şi de bărbaţi. Elementul care dă cea mai mare notă de specificitate portului vrâncean era gluga ciobanului. Chiar dacă destinaţia acestui obiect de îmbrăcăminte este evidentă din numele pe care-l poartă, gluga era îmbrăcată şi de femei în condiţii de vreme rea.
Gluga ciobănească era confecţionată dintr-o bucată dreptunghiulară de ţesătură de lână, care la un capăt era îndoită şi cusută pentru a primi forma specifică de capişon. Utilitatea ei a impus-o ca un accesoriu necesar, fiind folosită atât pe post de haină de protecţie contra frigului, ninsorii şi ploii, dar împrumutând şi funcţia de traistă, pe vreme bună. Încălţămintea tradiţională a ambelor sexe erau opincile din piele de porc netăbăcită, purtate peste obiele sau călţuni din lână, legate cu ojiţe din cânepă sau păr de cal, aşa cum se întâlnesc în majoritatea regiunilor montane din România.