Ianuarie 1917, pe plaiuri vrâncene

Vrancea este renumită nu numai pentru podgoriile sale. Este renumită și prin grelel bătălii care s-au dar pe aceste meleaguri în timpul marelui război. De alftfel, zona este înțesată de mausolee și monumente dedicate acestei pagini glorioase din istoria noastră. Să mergem în ianuarie 1917…

Frontul cobora din Munţii Oituzului şi ai Vrancei, de-a lungul Milcovului, continuându-se apoi cu Valea Putnei şi Ia sudul Siretului până în regiunea Brăilei, ocupată de duşman la 4 ianuarie 1917. Gruparea forţelor duşmane era următoarea:
– în sectorul Oituz – Vrancea opera Grupul Gerock din armata arhiducelui Iosif
– în sectorul Odobeşti, împotriva Grupului Văitoianu, opera Grupul Krafft, format din diviziile de alpini germani şi austro-ungari
– în sectorul Focşani şi Putna opera Grupul Morgen împotriva aripei drepte a Armatei a IV-a ruse
– grupurile Ktihne şi Armata Kosch operau în sectorul Siretului.

La 5 ianuarie 1917, generalul Ruiz von Roxas a atacat frontul Brigăzii a 7-a Mixte Ia Răchitaşu. Fără să reziste, colonelul Sturdza dă ordinul pentru o nouă retragere pe linia Şuşiţei: Câmpuri – Răcoasa – Momâia, abandonând duşmanului o considerabilă porţiune de teren. Această retragere prematură, cu nimic justificată, venea după alte două retrageri executate din ordinul aceluiaşi comandant și a devenit suspectă generalului Averescu, comandantul Armatei a II-a. EI a ordonat oprirea retragerii, care urma să se facă la caz de nevoie, pas cu pas. Odată cu aceasta, Averescu a pus sub observaţie pe colonelul Sturza, cel care, mai târziu, va căpăta o atât de tristă celebritate.

Măgura Odobeştilor, impozantul masiv care-şi înalţă creasta sa crenelată la 1001 m înălţime, dorninând până la mari depărtări întreaga regiune, era cheia poziţiilor româna-ruse. Căderea ei în mâinile duşmanului ar fi dat acestuia posibilitatea să întoarcă ambele flancuri ale frontului româna-rus şi i-ar fi asigurat posesiunea Focşanilor şi a Văii Putnei. Pentru cucerirea Măgurii Odobeştilor, generalul Falkenhayn a trimis Grupul Krafft şi două divizii din Grupul Morgen, care o vor ataca învăluitor. Vârful Măgurii a fost apărată cu deosebită energie de un batalion din Regimentul 4 Argeş, din Divizia a 3-a, comandat de maiorul Bălan:
,,Atacaţi din două părţi de duşmanul superior care are foarte multe mitraliere, soldaţii batalionului luptă cu îndârjire la baionetă, corp la corp cu duşmanul, timp de un ceas şi jumătate, până ce maiorul Bălan, care luptă cot la cot cu soldaţii săi, e rănit şi cade prizonier. Compania e distrusă toată; ea lasă pe teren 170 morţi şi răniţi, împreună cu comandantul ei”
Câteva unităţi din Diviziile 12 şi 13 se retrag spre Schitul Tarniţa, unde sunt, din nou, atacate de duşman şi silite să se retragă la Găgeşti, în Valea Putnei. Odată Măgura Odobeştilor în stăpânirea duşmanului, apărarea liniei Milcovului şi Putnei, la est de Măgura, era compromisă. Trupele germano-austro-ungare au atacat frontul Odobeşti-Păţeşti, aflat la joncţiunea trupelor române cu cele ruse. Localităţile Odobeşti şi Păţeşti sunt ocupate de duşman, iar trupele române şi ruse ale sectorului se retrag pe Putna, la Boloteşti şi Jariştea. În aceeaşi zi, Averescu a intenţionat să recucerească Măgura Odobeştilor, dar ruşii au început retragerea pe întregul front înspre linia râului Putna şi generalul Morgen a intrat în Focşani. Alexandru Averescu nota la 25 decembrie 1916: ” Focşanii şi Brăila în mâinile duşmanului. G-lul Ragoza mă înştiinţează că pe linia Putna se va retrage cu toate trupele pe stânga Siretului.

Pentru a scurta frontul prea întins al Armatei a II-a române, aripa dreaptă – Grupul general Grigorescu – a fost şi ea retrasă pe linia: vest Mănăstirea Caşin-Poiana Coada Babei – Dealul Dorului – vest Răcoasa – Vârful Momâia. În regiunea Focşanilor, românii şi ruşii ocupaseră în retragere linia Putnei, mai spre vest, frontul era pe Valea Şuşiţei, pe unde trecea pe la Măgura Odobeştilor în Valea Oituzului. Cea mai mare parte a judeţului a fost ocupată de armatele Puterilor Centrale: 50 de comune din cele 80. Prefectura şi-a mutat sediul la Sascut sub conducerea lui Anton M.Aiaci.

SURSA: Cronicile Vrancei