Cultul ursului la Vintileasca, in Vrancea

In satul Vintileasca, județul Vrancea, exista una din curiozitatile Romaniei: colindătorii-urși. La cumpăna dintre ani, o ceată de mascați se strâng si pornesc pe la casele gospodarilor. Sunt vreo 20-30 de flăcăi care cântă, joacă și “atacă” trecătorii, interpretând ritualul morții și învierii ursului. Gazdele le răsplătesc reprezentatia cu țuică, vin și bani. La Vintileasca, personajele scenetei nu sunt doar ursari și urși, ci apar și schilozi, târfe, păsări, sluți, călăreți și pistolari.  Ritualul se încheie cu moartea și învierea ursului: o metaforă a regenerării timpului, a trecerii dintr-un an în celălalt. Cultul  ursului datează de la începutul neoliticului, când oamenii și urșii conviețuiau în peșteri.

Deși semnificatia s-a pierdut in negura mileniilor, cei din Vintileasca păstrează acest obicei, interpretându-l după un scenariu și cu o recuzită car, intre timp, s-a modernizat. Vis a vis de asta exista păreri, nu neaparat lipsite de argumente, că peste vreo 10-20 de ani obiceiul se va pierde cu totul.  Venerat în acest spațiu de mii de ani, ursul a rămas un personaj extrem de important în mitologia populară românească. În urmă cu câteva decenii, țăranii încă se mai lăsau călcați de urșii cu care umblau țiganii-ursari ca să se facă bine, iar femeile ardeau în casă fire părul animalului să nu le mai plângă copiii mici.

Ritualul tradițional al ursului, prin care oamenii cred că vor avea parte de sănătate, belșug și fertilitate în anul ce vine – se păstrează cu precădere în Moldova și Maramureș.