Carol I de Hohenzollern, conte de Vrancea

      Istoricul N.Iorga ne spune ca in 1867, in al doilea an al domniei sale, principele Carol poposește la Nereju, in ținutul vrâncean al Putnei. Este intampinat de un alai de călăreți având in frunte pe frumoasa fata a răzasului Macovei. Principele este fermecat de locurile văzute, de tradiții, de oamenii si nu in ultimul rand de frumoasa legenda a Vranciaoiei. Dorind să-și lege numele de aceste locuri frumoase Carol își însușește titlul onorific de „conte de Vrancea”.

Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 27 septembrie 1914, Sinaia), domnitorul Principatelor Unite Române, primul rege al României, membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române din 15 septembrie 1867. Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a devenit monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie democratică şi demararea unui amplu proces de modernizare a statului.

Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali . Pe plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Războiului pentru Independenţă, Carol a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare .

Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. Sistemul de guvernare stabilit prin Constituţia din 1866 a introdus în ţara noastră regimul monarhiei constituţionale, care a evoluat pe o linie democratică.