Atestarea documetară a Țării Vrancei. 2 iulie 1431 – Alexandru cel Bun și oștenii săi sunt pe malul Putnei.
- On ianuarie 18th, 2016
- By Pensiunea Tara
- Tags Alexandru cel Bun Sigismund
Așa cum este binecunoscut, Vrancea este atestată documentar prima dată într-o scrisoare, în limba latină, datată 2 iulie 1431 (descoperită de marele nostru istoric Constantin C. Giurascu), prin care voievodul Transilvaniei, Ladislau al IV-lea îl anunță pe judele Brașovului că Alexandru Vodă al Moldovei, zis cel Bun, concentrează oșteni în apropierea apei Putnei. Să vedem în ce context se găseau oștile voievodului moldovean așa de aproape de hotarul sudic al Moldovei. Putem trage concluzia că o parte din Vrancea se gasea deja in stapnirea Moldovei. Nu până la Milcov, care va fi hotarul trasat de Stefan cel Mare, dar partea nordică trebuie să se fi aflat în stăpanirea Moldovei.
Într-un context în care, Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, încearcă sa coalizeze forțe împotriva Poloniei lui Vladislav Iagello, la în iunie 1431 moare Dan al II-lea Basarab (domnul Țării Românești între toamna lui 1422 – 1426; primăvara lui 1427 – 1431, fiul lui Dan I. A fost totodată duce al Amlașului și Făgărașului). Sigismund îl sustine pe unul din fii lui Mircea cel Bătrân, Vlad, cel supranumit Dracul, datorită apartententei sale la Ordinul Dragonilor înființat de Sigismund (și, din 1431, tată al celui care va fi Vlad Țepeș). Alexandru al Moldovei îl susține pe Alexandru Aldea, un alt fiu al lui Mircea. Acesta câștigă tronul dar pentru a se putea menține solicită ajutorul protectorului său de la Suceava. În acest context, avangarda moldoveană, condusă de marele vornic la Țării de Jos (magnus provisor) ajunge la Putna și este menționată în scrisoarea voievodului Transilvaniei. De altfel, vestea prezenței trupelor moldovene așa de aproape de hotarul maghiar, se pare că il alarmează pe voievodul transilvan, care nu știe despre intențiile lui Alexandru cel Bun. Este nevoie ca un sol moldovean să meargă să îl liniștească pe Ladislau. Această scrisoare vine să pună intr-o nouă lumină problema stăpânirii Vrancei de catre moldoveni sau munteni. Dacă aducem în discuție:
- un hrisov al lui Stefan al II-lea, fiu al lui Alexandru cel Bun din 14 aprilie 1435 care face danie mare catre credinciosul vornic Petru Hudici si in care printre ale pamânturi se pomeneste și o săliște pe Milcov , anume Lumireni
- un document din 8 august 1445, prin care voivodul Ștefan al II-lea, un fiu al lui Alexandru cel Bun, face danie pentru niste pămanturi pe Valea Milcovului ( satul Andriaș, azi Andreașu de Sus si de Jos).(http://www.agrotara.ro/istorii-vrancene-atestarea-documentara-a-localitatii-andreiasu-din-mila-lui-dumnezeu-noi-stefan-voievod/)
trebuie regândită ipoteza care dă răul Milcov ca hotar intre Moldova și Muntenia doar din 1482, din vremea lui Ștefan al III-lea, zis cel Mare.
Alexandru cel Bun moare, nu mult mai tărziu, pe 1 ianuarie 1432, în timpul sărbatorilor de iarnă pe care îl surprind la Mănăstirea Bistrița, ca urmare a unui atac de cord.
Acesta este contextul în care apare pentru prima dată denumirea de Vrancea- Warancha (per viem Warancha- pe drumul Vrancei). Cercetătorii par a fi convinși ca Vran este un cuvînt provenind din vocabularul geto-dacilor ( probabil dacilor cotensi) care au locuit zona, încă înainte de venirea romanilor. Acesta însemna fie munte, fie pădure sau se referea chiar la un munte împădurit. În scrierile timpului Vrancea mai era numită si Pământul pădurilor bogate sau Pământul Negru, cu referire la faptul ca desimea pădurilor făcea dificilă pătrunderea soarelui către pământ.
Ca fiu al Vrancei, mai precis al comunei Andreiasu de Sus, sunt dornic sa aflu cat mai multe date despre istoria zbuciumata a acestei zone.
As fi incantat sa cunosc sursele istorice, cu referire la Tara Vrancei in general, si cu atat mai mult, despre Valea Milcovului si despre Andreiasu, avand in vedere ca studierea arhivelor nu este la indemana oricui.