Anul Nou Pastoral

Anul Nou Pastoral

Anul Nou Pastoral reprezintă un scenariu ritual de înnoire a timpului la moartea si renașterea anuala a Sângeorzului, zeu al vegetației, protector al cailor, vitelor cu lapte si holdelor semănate. Este asociat vechiului Cavaler Trac.
Anul Nou Păstoresc începe toamna la împerecherea oilor.
Comportamentul de reproducere al mioarelor împarte Anul Pastoral in doua sezoane. O iarna fertila intre Sâmedru (26 octombrie) si Sângeorz (23 aprilie) si o vara sterila intre Sângeorz si Sâmedru.
Peste Sângeorz, creștinismul l-a suprapus pe Sfanțul Mare Mucenic Gheorghe.
In traditia populara Sângeorzul, deschizătorul anului si al verii pastorale, si Sâmedru, deschizătorul iernii pastorale, ar purta la brâu cheile anului cu care primul înfrunzește codrul, si al doilea il desfrunzește. Moartea si renașterea simbolica a timpului la Sângeorz sunt exprimate prin sărbători, obiceiuri si practici magice de un rar arhaism. Sacrificiul anual al divinității, redat in ipostaza sa fitomorfa ( Ramura Verde, Pomul de Mai), zoomorfa (iedul, capra) sau antropomorfa (Sangeorzul, Bloaja), se alătura cu prepararea unor alimente si băuturi rituale (colacii de Sângeorz, vinul roșu amestecat cu pelin).
Aprinderea Focului Viu, purificarea de moroi si strigoi prin strigate si sunete de trambite, tulnice si buciume, se îngemănează cu sorcovitul oamenilor si animalelor cu urzica leuștean si pelin. Săvârșirea unor acte de bunăvoință si toleranta, stingerea unor conflicte si dusmanii sunt înfrățite cu slobozirea vitelor cu lapte, sa pasca unde poftesc si chiar in lanurile cu grau.

SURSA: Radu Anton Roman, Povestile bucatariei romanesti


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright 2015