Manastirea Sihastru, ctitorie a hatmanului Sendrea

Plecand de la Pensiunea Tara catre Adjud prin Odobesti si Marasesti (unde se poate face un popas pentru a vizita Mausoleul) putem ajunge la Ploscuteni unde se afla o frumoasa asezare monahala, ctitorie a hatmanului Sendrea la 1474, Manastirea Sihastru.

Hatmanul Şendrea din Dolheşti era unul dintre dregătorii cei mai iubiţi şi apreciaţi de Ştefan cel Mare, fapt întărit şi prin căsătoria sa cu Maria, sora renumitului domnitor. În perioada 1479-1481, el a deţinut importanta funcţie de portar al Cetăţii de Scaun (un fel de ministru al Apărării de azi), timp în care numele său este legat de unele victorii ale moldovenilor împotriva duşmanilor tradiţionali ai ţării. De altfel, portarul Şendrea a căzut eroic într-o astfel de bătălie, de astă dată împotriva oştirilor muntene, la Râmnicu Sărat, în ziua de 8 iulie 1481.

Dupa unii cercetatori insa, ar fi vorba de un hatman Sendrea din secolul al XVII-lea, care a ctitorit acel asezamant la 1748. Aceasta si datorita unei legende care circula în regiune. Aceasta spune ca schitul cu hramul Sfântul Dumitru a fost ridicat de Sandu Sendrea ca un semn de recunostinta fata de sihastrul Sebastian care îi vindecase rapid rana de la picior capatata în luptele cu tatarii.

Intreaga manastire este dispusa astazi in forma traditionala, cu chilii de jur imprejurul bisericii, lasand insa libera numai partea estica, astfel incat credinciosii pot privi biserica in momentul in care se accede pe sub turnul clopotnita de acces.

Chiliile de pe partea sudica si cea nordica sunt dispuse aproximativ pe laturile unui trapez, distingandu-se ca si corpuri de cladire izolate si separate intre ele, avand rezolvare simpla – cu o prispa de lemn din care se accede in chilii sau grupari de chilii.

Corpul staretiei si casa veche arhiereasca se gasesc pe latura vestica si se disting ca volum si rezolvare arhitecturala de celelalte corpuri de chilii, iar in anii 1990, s-au facut lucrari de finisare la aceste corpuri ale manastirii.

Indeosebi staretia denota o rezolvare atat in fatada dinspre biserica, cat si in fatada opusa acesteia, care teoretic era orientata initial in afara manastirii, astazi inconjurata de livada si culturi cu diferite plantatii.

La inceput manastirea a avut biserica de lemn, iar biserica actuala a fost zidita abia in 1892 si a fost repictata dupa cutremurul din 1940. Pictura veche s-a deteriorat insa, astfel incat intraga biserica a fost repictata in anii ‘80. Ultima restaurare, cu adaugiri si extinderi (turla pe naos si tinda) s-a facut intre anii 1980-85. Astazi, la exterior biserica este zugravita in alb, cu o spoiala de lapte de var, contrastand puternic cu interiorul bogat pictat, in stilul clasic al bisericilor moldovenesti.

Exista si o colectie muzeala, compusa din obiecte de cult, carte veche bisericeasca si icoane, din pacate foarte degradare de atac xilofag, dar, din fericire, inactiv in prezent.

Vara se tin slujbe de 3 ori pe zi, in fiecare dimineata preotul facand Sf. Liturghie. Vecernia este destul de scurta si maicile sunt mai mult ocupate cu munca campului sau la gospodaria de animale, la Utrenia de seara fiind insa prezente negresit. Atmosfera este calma, linistitoare si ai impresia ca traiesti intr-un mic sat de crestini de acum 2000 de ani, unde fiecare roboteste in legea lui, exceptand faptul ca este canalizare si curent electric. Din pacate si precum bine stim, aceasta randuiala nu mai este posibila in zilele noastre, asa ca maicile prin viata lor aparte ne amintesc de cum traiam si noi oamenii de odinioara, cu gandul la Dumnezeu peste tot si in toate .