Istorii vrancene. Atestarea documentara a localitatii Andreiasu. „Din mila lui Dumnezeu, noi, Stefan voievod…

Localitatea Andreiașu, aflată pe Valea Milcovului, aproape de Pensiunea Tara, este atestată în Evul Mediu de un hrisov de la 1445, emis de cancelaria lui Stefan al II-lea Voievod. Acest document vine sa ne confirme ca Vrancea pana la Milcov s-a mai aflat in stapanirea voievodului Mooldovei si inainte de 1482 anul in care Stefan cel Mare a fixat hotarul Moldovei cu Muntenia pe micutul afluent al Putnei.

Ştefan al II-lea a fost domn al Moldovei între septembrie 1434 şi august 1435, împreună cu Iliaş I (Ilie) din august 1435 până în mai 1443, şi singur din mai 1443 până în mai 1444, iar în asociere cu fratele său Petru al II-lea, din mai 1444 – 1445, şi iar singur, până în iulie 1447.

Este fiul lui Alexandru cel Bun cu o soţie nelegitimă, Stana. Îl alungă pe fratele său Iliaş I de pe tron, cu ajutorul voievodului din Muntenia, Alexandru Aldea. În schimbul Pocuţiei este recunoscut şi de polonezi. După câteva lupte Iliaş I revine, cei doi se împacă şi împart domnia, Ştefan al II-lea rămânând cu partea de sud-est a Moldovei (şi-a avut se pare reşedinţa la Vaslui). În 1443, Iliaş I încalcă înţelegerea, iar Ştefan II îl prinde şi îi scoate ochii. Orb, Iliaş I se refugiază în Polonia, în timp ce Ştefan al II-lea rămâne domn, luându-şi asociat pe un frate nelegitim, Petru II. Este ucis de fiul lui Iliaş I, Roman al II-lea, în 1447.

Este vorba așadar de unul din fii lui Alexandru cel Bun (1400-1432) care îl dăruieste pe panul Oană Ureacli, care „a  slujit mai înainte sfânt răposatului părintelui nostru”, cu satele de la Putna, „anume unde a fost Stan Harțagan, unde a fost casa lui Radul (precum) si Andriaș   ….  Acestea mai sus scrise, sa-i fie de la noi uric, cu tot venitul, lui, și fraților lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și întregul lui neam…..

De fata la acest act al lui Ștefan al II-lea voievod se aflau boieri credincioși domniei: Neagoe logofăt, Petru Hudici cu copii lui, Negrilă și copii lui, Duma al lui Brae vornic cu copii lor, boier Iurghici, Simion logofat, Oancea logofat, boier Ioan Blacean, Stanciul Ponici, Dienis spătar, boierul Duma Dulcici si fratele sau Lacoci, Cristea, Costea vistier, Porcu ceașnic și „credința tuturor boierilor noștri, mari și mici’.

Documentul este întocmit sub supravegherea șefului cancelariei domnești, logofătul Mihail, fiind scris de Ilias logofăt la Suceava, pe 8 august 1445